Echipamentul in fotografie

N-o sa neg ca nu conteaza insa niciodata nu am gandit ca nu pot realiza o anumita fotografie daca nu am cel mai scump obiectiv din gama sau cel mai bun aparat de pe pamant.

Ca mi le-as fi dorit….nici asta n-o sa neg! :))

Ideea este ca eu cred cu tarie in realizarea unei fotografii cu ceea ce ai, fie aparat digital, Dslr, aparat pe film, telefon, tableta si ce-o mai exista sa faca si poze.

Tot cu tarie cred ca daca vrei sa scoti tot ce e mai bun din ce ai, e mai mult decat necesar sa te joci cu obiectul, sa-l sucesti pe toate partile, sa afli care e misterul din spatele fiecarui buton..pentru ca facand asta, ai sanse mai mari sa-ti iasa ce vrei.

Ilustrez  cu cateva imagini ceea ce spun:

Iphone  5 ( nici pe departe cele mai bune si artistice imagini insa..sunt mai bune decat nimic, nu-i asa? )

 

Panasonic Lumix LX7 ( da, da, stiu “regulile” care spun cat de  “nociv” si “neprofesionist” este sa lasi data pe imagini, dar mie nu-mi pasa de regula asta in cazul imaginilor personale, pentru ca eu chiar vreau sa stiu cand a fost facuta fotografia )

Canon 60D cu Lensbaby

Canon 6D cu Canon EF 70-200 f/4L

 

Cand vor creste si se vor uita pe fotografiile astea, sunt convinsa ca n-o sa le pese cu ce aparat au fost facute 😉

Faceti fotografii, apelati si la profesionisti pentru  imagini deosebite dar mai ales petreceti timp cu copiii facand lucruri interesante si distractive!

 

 

 

 

 

 

 

Povestile, cui nu-i plac povestile?!


A fost odata ca niciodata, o bunica ce avea doi nepotei. De cand s-au nascut, bunicuta asta adorabila, i-a ingrijit, i-a plimbat, i-a schimbat si i-a iubit cu tot sufletul ei.

Pe masura ce copiii au crescut si au inceput sa spuna si primele cuvinte, au numit-o pe bunica lor: mămăica. Asa le-a placut lor, asa au inceput s-o strige: icaaaa

Mămăica, ii ducea la tara in fiecare saptamana, sa respire aer curat, sa se joace in curte, sa auda cum canta pasarile si greierii seara, sa le arate fluturii, furnicile dar si animalele din ograda. Copiii astia doi, erau tare fericiti! Tipau cu toata gura: cuuute ( adica curte ), abă ( adica iarba ), casa ( asta e clara, nu? ), topaiau de fericire si alergau cat ii tineau picioarele lor mici.

Intr-o seara, i-a luat mamaica lor si i-a dus pe o pajiste maaaare si intinsa, unde iarba era de marimea perfecta, sa-i plimbe, sa-i alerge, sa-i invete sa sufle in papadii si sa le spuna povesti.

Povesti cu papadii, cu zane si printi,  cu apusuri magice, cu veselie, fericire si voie buna!

Iubitii mei, papadia poarta in corola ei, zeci de seminte, care in cap au o “palarie” ce le ajuta sa zboare si sa inmulteasca. Cand tii in mana o papadie si-o sufli, toate tristetile, toate supararile, tot ce porti cu tine si nu-ti face placere, zboara! Imediat!

  • Mamaica, dar noi nu avem nici tristeti si nici suparari, noi avem numai iubire si fericire! Nu stim ce sunt acelea suparari! Aaaa, ba da, suparare e aceea pe care o simtim noi cand nu vrem sa mergem la somn, cand e atata joaca in jur?!
  • Da, aceea!
  • Bine, dar noi nu avem tot timpul langa noi papadii! Ce ne facem atunci?
  • Nu-i nimic, daca nuaveti papadii, va imaginati asta si-o sa vedeti ca o sa simtiti acelasi lucru!
  • Bine Icaa, multumim, acum o sa stim ce facem daca o sa fim suparati!

 

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea.

 

Cine e Petronia Grigorescu?

Cum, nu stiti? Este prietena, colaboratoarea si asistenta mea iar in acest articol m-am gandit sa va povestesc despre cum am cunoscut-o eu si despre cum a inceput frumoasa noastra colaborare si prietenie. Cand am inceput activitatea la Rafa Studio, m-am gandit ca as vrea sa colaborez permanent cu un makeup artist talentat, care sa fie dornic sa invete lucruri noi si care sa fie plin de entuziasm.  Am dat un anunt pe grupurile de makeup artisti de pe Facebook, mi-au scris o multime de fete, le-am raspuns tuturor si le-am propus sa ne vedem la o sedinta foto viitoare, sa vedem cum ne intelegem. M-am si vazut cu doua dintre fete, la doua dintre sedintele foto pe care le-am avut iar la a treia am chemat-o pe Petronia. A aparut cu o geanta mare de make-up, foarte dezinvolta si sigura pe ea: buna, eu sunt Petronia! Mi-a placut din prima clipa de ea, am schimbat cateva vorbe si-a trecut la treaba. Meticuloasa, tipicara, atenta la detalii, plina de entuziasm, deschisa la sugestii, o tipa foarte misto! A stat cu noi pana la sfarsitul sedintei foto si asta mi-a placut foarte mult. N-a mai fost nevoie sa ma vad si cu alte fete si imi cer scuze pe aceasta cale dar imi gasisem deja omul alaturi de care sa merg pe drumul asta. Intre timp, m-am apropiat tot mai mult de ea, este o prietena sincera, este calda, este sotie si mama, are foarte multe de daruit si mi-e foarte draga. A devenit un om important in viata mea si-i multumesc pentru prietenia ei. As vrea s-o cunoasteti si voi si de aceea m-am gandit sa fac un interviu cu ea. La unele intrebari nici eu nu cunosc raspunsurile insa abia astept sa le aflu.

Stim de pe blogul tau, ca tu la origine, esti de meserie chimist, ai terminat facultatea de chimie. Cum ai ajuns de la eprubete la pensule si culori?

Am fost intotdeauna fascinata de aceasta latura a stiintei, cum din aceeasi atomi se formeaza si carbunele si diamantul? La fel de fascinata am fost si de makeup, ba mai mult, in facultate am urmat un master in domeniul produselor cosmetice. Eu zic ca aceste doua domenii se impaca foarte bine, tot timpul urmaresc compozitiile produselor cosmetice, incerc sa judec rolul pt care au fost adaugate etc, poate intr-o zi chiar voi avea ocazia sa intru intr-un laborator in care se produc cosmetice si sa contribui la realizarea vreunuia.

Ce scoala de make-up ai facut, cursuri, specializari?

Prima scoala de makeup absolvita este cea a Ancai Radulescu dupa care am mai urmat doua masterclass-uri la Centrul de Instruire Beauty Publishing cu Natalia Clima si Natasha Spack, pe teme diferite.

Ce cursuri iti doresti sa mai faci?

Imi doresc sa mai fac multe cursuri, de fapt nu cred ca am un numar finit de cursuri pe care as vrea sa le urmez, cat mai multe, cu atat mai bine!
La ce visezi? Unde iti propui sa ajungi in meseria asta?

Visez sa ajung in punctul in care pot dicta o directie in makeup, visez sa lucrez in proiecte internationale de foto sau video, visez sa imi deschid propriul meu atelier de makeup….. visez la multe :)

Care sunt produsele cu care lucrezi? Exista vreun produs pe care il vrei si-ti lipseste din trusa?

Produsele cu care lucrez sunt MAC, Atelier Paris, Make up for Ever, Stage Line, Urban Decay si altele. Referitor la intrebarea legata de lipsa vreunui produs, raspunsul este DAAAAA, tot timpul vreau vreun produs nou, mereu imi doresc sa testez ce apare pe piata.

Povesteste-ne te rugam o intamplare amuzanta, pe care ai trait-o legat de o clienta, de un machiaj.

Nu cred ca mi s-a intamplat niciun lucru atat de amuzant incat sa fie povestit sau daca mi s-a intamplat, probabil clienta de la momentul respectiv nu a stiut :). In rest, scap mai mereu lucruri din mana sau imi pierd tot timpul pensulele pe masa de lucru, ceea ce starneste zambetul celor pe care le machez…. dar putina veselie nu strica :)

Cat a durat cel mai mult sa machiezi pe cineva? Dar cel mai putin?

Cel mai mult a durat machiajul prezentat la examenul de absolvire a primii scoli de makeup cand a trebuit sa transform o fata puternic bronzata intr-una palida, de vampir :)

Cum arata in viziunea ta, cel mai reusit machiaj?

Cel mai reusit machiaj este acela care pune in valoare frumusetea celei care il poarta. Asta poate insemna sa folosesti o singura culoare sau doar 3-4 produse pe toata fata, nu o intreaga trusa. Si legat de asta, cel mai greu lucru in makeup este sa iti dai seama ce i se potriveste cel mai bine unei persoane (parerea mea).

Spune-ne care sunt pasii pe care ii urmezi cand machiezi pe cineva?

In ultimul timp incep mai intai cu tenul dupa care sprancenele, ochii si buzele. Nu are rost sa intram in detalii legate de tehnicile folosite insa prefer sa incep in ordinea asta pentru ca reprezinta in primul rand o provocare pentru mine: daca incep cu tenul, trebuie sa lucrez foarte curat in celelalte zone. Imi plac provocarile!!!

Impartaseste, te rog, cu noi, un secret din meseria asta, ceva ce te ajuta intotdeauna si te scoate din incurcaturi.

Cred ca secretul meu este paleta de nuante maro. Cu alte cuvinte, cand persoana care doreste sa fie machiata nu a mai trait o experinta similara si nu obisnuieste sa se macheze dar isi doreste foarte mult sa iasa din rutina macar o data, creez un machiaj in nuante de maro, discret, cu care intotdeauna am avut succes.

Care este makeup artistul tau preferat si ce anume iti place la ceea ce lucreaza el?

Nu exista un singur makeup artist preferat, eu admir fiecare persoana care ma inspira fie ea si incepatoare. Imi place foarte mult Lisa Eldridge, Einat Dan, Matilda Inozemtseva, etc.

Daca cineva te-ar intreba de unde sa inceapa in acest domeniu, ce i-ai spune, ce i-ai recomanda?

Depinde din ce punct pleaca, daca nu a mai tinut niciodata o pensula in mana, trebuie sa urmeze un curs intensiv in care va invata in primul rand bazele acestei meserii. Daca are ceva experienta si a invatat pe cont propriu unele lucruri, poate merge pe cursuri de nisa legate de tehnicile de machiaj. Oricum, trebuie mult exercitiu si documentare continua.

Pe plan personal, stim ca esti sotia lui Vlad Grigorescu, o persoana publica. Cum e sa ai un sot “celebru”? Te deranjeaza fanele? :-))

:))) este foarte bine sa ai un sot celebru, succesul lui ma motiveaza si pe mine. Fanele inca nu ma deranjeaza, mi se pare amuzant ca uneori sunt analizata atent cand sunt langa Vlad, cu priviri de genul “ia sa vedem, cine este partenera lui?”

Ai o fiica de 3 ani. Nu te roaga sa o machiezi si pe ea?

:) Nu, tot timpul am incercat sa o tin departe de aceasta idee. Nu am lasat-o niciodata sa inteleaga ca as putea sa o machez si pe ea, nici macar in joaca. Nu sunt de acord nici cu machiajul, nici cu facutul unghiilor de la o varsta atat de mica.

Iti multumesc Petronia pentru interviu si iti urez mult succes in tot ce faci!

Fotografierea copiilor

Se dovedeste de multe ori a fi foarte dificila. Daca merg deja, pe langa faptul ca nu stau la poze cand si unde vrei tu, trebuie sa alergi dupa ei cu limba scoasa, doar, doar, reusesti sa surprinzi ceva. In contextul asta, sa curga sfaturile! :)

Cunoaste-ti bine aparatul!

Fa cateva probe sa vezi daca folosind ce ai ales tu in materie de setari, iese bine in conditiile respective de iluminare. Nu o sa intru in detalii tehnice, presupun ca fiecare a citit macar manualul aparatului pe care il detine iar daca nu a facut-o inca si se intreaba de ce nu ii ies bine pozele, atunci asta te sfatuiesc sa fie prima oprire: manualul.
Cu copiii e destul de dificil de anticipat unde se vor aseza in secunda urmatoare, de aceea, o buna cunoastere a aparatului si a setarilor, o sa te ajute sa ai o fotografie reusita.

Fii perseverent!

Nu vrea sa stea, nu vrea sa se uite la aparat..in general orice e cu NU e legat de copii :)) , nu te stresa, nu te supara, inarmeaza-te cu rabdare multa, imbraca-te cu niste pantaloni rezistenti la tarare si murdarie si pandeste-l pe copil cu aparatul la ochi. Nu te chinui sa il faci sa se uite la camera, fii atent la expresii si la ce actiune ai putea surprinde! O sa ramai surprins de cate emotii poti fotografia daca esti atent la ele.
Ai rabdare!

Fotografiaza din diferite unghiuri!

Pozitioneaza-te la nivelul copilului ( de aceea v-am spus de pantalonii rezistenti ) dar incearca si unghiuri diferite: mai aproape de el, foarte aproape chiar ( poti obtine niste fotografii amuzante ), fotografiaza de dupa tufisuri, printre spatiile libere ale locurilor de joaca, poti pune chiar niste margele in fata obiectivului pentru a obtine un bokeh interesant si o anumita atmosfera.

Fotografiaza dimineata, dupa amiaza sau la umbra.

Se stie ca lumina dimineata si dupa-amiaza, este foarte blanda si potrivita pentru imagini reusite. Incearca sa te folosesti de ea iar daca nu poti altfel, te-as sfatui sa folosesti un blit reglat la intensitate mica, pe care sa-l folosesti ca si lumina de umplere in timpul zilei, cand lumina este mai dura si lasa umbre adanci. Fa teste si vezi ce iti place!

Fii atent la ce ai in jurul copilului, mai exact, fii atent la fundal.

Evita zonele foarte aglomerate. Daca nu ai cum s-o faci incearca sa faci poze mai de aproape, sa folosesti o diafragma deschisa a lentilei sau sa folosesti zoom-ul ca sa izolezi subiectul de fundal iar acesta sa nu distraga atentia de la subiectul tau.
In casa, daca vrei sa fii creativ, poti sa agati de perdea sau pe undeva, o bucata simpla de material, un cearceaf bine calcat sau alte materiale fara cute.

Fa mai multe poze!

Daca se intampla ceva interesant, nu face numai o fotografie. Fa cel putin 2-3 cadre, ca sa fii sigur ca ai macar una reusita.

In orice caz si eu am imagini neclare cu ai mei copii, pe care le iubesc foarte mult asa ca nu le aruncati decat pe acelea pe care chiar nu le puteti utiliza, altfel, o amintire chiar si neclara sau nereusita, e mult mai buna decat nicio amintire prinsa intr-o fotografie.

Ca de exemplu:

 

Spor la alergat dupa copiii vostri si la creat imagini pentru albumul copilariei lor.

PS: Evitati totusi sa folositi un obiectiv manual atunci cand fotografiati copii.  Nu faceti cum am facut eu mai sus. Sunt sanse destul de mari sa ratati fotografiile, nu ca nu v-ati pricepe dar ei sunt mai rapizi ca voi :))

O sedinta foto de familie

Stiu ca in calitate de doritori de o sedinta foto profesionala, o sa fim atrasi de imaginile in care toti membrii sunt aranjati, sunt imbracati deosebit, sunt pregatiti ca pentru o sedinta foto de revista :)

In realitate insa, mai ales cand ai copii, lucrurile pot sta diferit. Nu ai nici timp si nici ei chef, sa-i impopotonezi cu cine stie ce haine si atunci te multumesti ca macar reusesti sa-i aduci intr-un loc in care sa-i pui sa stea pentru ( macar ) doua minute.  (Ai mei ca-s si mai mici si nu stau locului o clipa, cu greu reusesc sa le fac o poza cu telefonul, dar asta e problema mea nu a clientilor mei :)) )

Ca mai apoi, incep sa alerge care pe unde doreste si atunci sa te tii..dupa ei fireste.

asa:

sau asa:

sau chiar si asa:

Ca pentru a-i suprinde pe toti deodata cu zambet pe buze, cu ochii la aparat, cu chef de pozat, asta e mai dificil :)) dar cateodata chiar iese cate ceva frumos zic nu numai eu..

Ups, cu ce ma laudam? Aici, tot am prins un musteriu cam fara chef.. :))

Cu toate astea, amintirile acestei zile, sunt sigura ca vor dainui peste ani si ani, mai ales cand o sa priveasca aceste imagini..

in care tatal o invata si-o ajuta sa se joace:

in care mama o iubea nemarginit:

sau ziua asta in care erau cu totii impreuna, la joaca, sanatosi si fericiti!

In care au cazut lati de la atata alergatura: