Mar
27
Poze profesionale
sau “opriti timpul clipa aceasta efemera”..vorba cantecului.
Eu am doi copii. Gemeni daca are vreo importanta. Inainte de aparitia lor, adica acum 17 luni, nu eram constienta de trecerea atat de rapida a timpului. Pur si simplu nu realizam!
Astazi, am momente cand ma uit la ei si nu pot sa “accept” ca au trecut atatea luni, cand, cum au ajuns ei asa de mari. Bine, mari nu sunt ei, dar sunt mai mari ca acum 16 luni :)). Azi arata cam asa:
Vorbeam deunazi cu prietena mea, care are trei si care-mi spunea ca majoritatea fotografiilor pe care le are cu copiii ei, sunt facute cu telefonul si ca nici pe acelea nu are timp sa le sorteze, sa le duca la print. Daca adaug si ca i s-a stricat un hard si a pierdut o parte din ele…cred ca desenez deja scena unui dezastru.
Ideea la care vreau sa ajung este ca timpul trece si singura modalitate de a-l opri este in fotografii! Intr-o clipa copiii ajung adulti iar adultii ..unde? Ajung la pensie. Asa ca, ia-ti o zi libera, ia-ti copiii si vino sa va facem poze profesionale frumoase, la care sa te uiti cu placere! Nu te stresa nici cu sortarea fotografiilor, nici cu printarea lor, comanda si un album si-o sa facem noi treaba asta!
Faceti fotografii cat de des puteti si printati-le oameni buni! Printati-le pentru ca nimic, nimic nu se compara cu tinutul in brate al unui album si rasfoirea lui alaturi de cei dragi!
Mar
23
Intrebari pentru un fotograf
Pentru ca lumea stie ca ma “pricep” sunt deseori intrebata: ce aparat sa-mi iau, de ce nu-mi ies pozele clare sau unde-mi fac si eu album.
Sa le luam pe rand, o sa-ti spun si tie ce le raspund celor ce ma intreaba.
Legat de aparate..iti spun sincer ca nu pot sa-ti dau niciun sfat, nu am nicio preferinta, trebuie ca tu sa decizi ce anume doresti sa fotografiezi, in ce conditii, cat de performant sa fie aparatul sau cat doresti sa investesti iar functie de raspunsurile la aceste intrebari, o sa-ti fie ( doar ) ceva mai usor sa alegi.
Metoda putin mai simpla e sa stabilesti un buget, sa vezi ce variante sunt in gama respectiva de pret si dupa ce faci comparatii intre aparate, citesti review-uri despre ele si vezi fotografii de test facute cu fiecare, te decizi ce sa cumperi.
E dificil dar nu o sa ai pe cine sa dai vina ca te-a indrumat gresit. 🙂
Ca fotografiile sa iti iasa clare, trebuie sa cauti manualul aparatului pe care il folosesti si sa il parcurgi. Eu de la el am pornit pe drumul asta al fotografiei. Citeam si daca nu intelegeam ceva, cautam pe net amanunte lamuritoare iar in felul asta am invatat chestiile tehnice. Tu, daca nu vrei sa devii fotograf, e suficient sa-l citesti si sa faci setarile corecte, asa cum spune manualul. O sa-ti iasa fotografii clare si-o sa fii multumit. E suficient!
Album, unde sa-ti faci tu album?! Exista variante low cost unde poti face anumite tipuri de albume. Cewe fotocarte poate sa fie o varianta buna pentru tine. Ca exista albume care nu se pot compara cu cele de la Cewe, asta este foarte adevarat insa pentru a avea unul, trebuie sa cunosti pe cineva care sa stie sa iti faca paginarea si care deja sa colaboreze cu o firma specializata in productia de albume foto. Calitatea celor din urma este extraordinara iar variantele de coperti si de dimensiuni sunt multiple.
De regula, cei mai multi fotografi lucreaza cu astfel de firme si daca tu cunosti unul, intreaba-l cum te poate ajuta.
( Ma poti intreba si pe mine si-o sa stabilim ulterior detaliile daca asta vrei, un album foto de calitate )
De regula, cei mai multi fotografi lucreaza cu astfel de firme si daca tu cunosti unul, intreaba-l cum te poate ajuta.
( Ma poti intreba si pe mine si-o sa stabilim ulterior detaliile daca asta vrei, un album foto de calitate )
Sper ca aceste informatii sa-ti fie de folos, sa reusesti sa-ti iei aparatul de care ai nevoie, sa-ti iasa fotografiile clare si sa-ti faci si un album cu fotografiile pe care le faci 😉
Mar
19
sau cum am devenit fotograf.
Eu dintotdeauna am avut un aparat de fotografiat, de cand ma stiu ceva mai mare asa, nu din fasa… Sa ne intelegem insa, aparatul era din acela simplu, la care nu trebuia decat sa-i cumperi film si sa apesi pe buton ca de restul se ocupa el. Cum care el? Aparatul! Atat de “performant” era.
Nu ii setai nimic, nu trebuia sa ai nicio cunostinta legata de ISO, de timp de expunere, de diafragma, de absolut nimic. Tu trebuia doar, sa te asiguri ca ai film dar si cel mai important, ca ai ce poza. Atat! Adica niste zuze din liceu 🙂
Si uite asa, eu cumparam filme, faceam poze, mergeam la centru sa mi le developeze si sa le printeze, cumparam albume, aranjam fotografiile si-o luam de la capat.
Au venit si zilelele de dupa terminarea facultatii, cand m-am angajat. Atunci au aparut si primele informatii privind creditele bancare. Tot atunci am aflat si de aparitia unor aparate digitale. Wow, digitale, ce o insemna asta, m-am intrebat. Am inceput sa ma documentez, sa printez de pe internet, diverse informatii, ce sa mai, se deschidea o noua lume in fata mea.
Noroc ca nu am facut acel credit, as fi platit enorm pentru un aparat care probabil azi valoareaza sub 100 lei. Norocul asta… Nu am trecut la aparat digital, am ramas tot cu cel analog.
A mai trecut ceva timp si aflandu-ma intr-o plimbare prin Centrul Vechi de azi, am dat peste un magazin foto. Doamneeee, va imaginati un copil intr-un magazin cu bomboane? Ei, ala eram eu! In jur numai aparate, obiective si alte lucruri minunate pentru ochii mei. O fata impreuna cu prietenul ei se aflau in magazin, probau un obiectiv. Stiti ce senzatie am avut cand i-am vazut? Ca-i privesc de jos in sus, asa cum un copil priveste un adult…Nu o sa uit niciodata ce am simtit atunci.
Au mai trecut probabil alti cativa ani, eu tot cu aparatul cel vechi. In viata mea a intrat sotul meu drag, impreuna cu al sau Fuji. Ce model? Habar n-am ce model, stiu doar ca arataaaaa, ca un OZN. Era divin: atatea butoane, atatea chestii noi, eram in extaz, pana sa-l aud pe sot ca-mi spune ca nu-i plac fotografiile pe care le scoate si ca ar trebui sa luam altul. Ataaaaaat. Pana aici! Pana la minunatie! Cum sa facem asa ceva??!!
Ei, doar gura de mine, ca sotu’ m-a convins sa luam un altul mai bun si de acolo sa te tii. Ca mai bine nu-i trecea prin cap sa-si doreasca fotografii mai bune. :)) Apai daca omu’ asta si-a dorit, bugetul familiei s-a micsorat..si continua s-o faca si-n ziua de azi. Noroc ca il mai si umplem din cand in cand!
Ca de oprit nu m-am oprit. De la Kodak la Fuji, de la Fuji la Panasonic, de la Panasonic la Canon 400D si-am mai trecut prin cateva D-uri pana am ajuns la D-ul full frame. Ah si asta nu e tot! De la obiectivul de kit am trecut la cel de macro. Da, asta a fost al doilea obiectiv al meu..dar despre asta o sa va povestesc cu o alta ocazie. Am adaugat altele si altele si uite asa, incet, incet, am inceput sa ma numesc doar fotograf, ca fotograf profesionist probabil o sa devin mai aproape de pensie… :))
Voi cum v-ati inceput drumul catre meseria sau pasiunea voastra?
