Apr
28
Sedinta foto cu mama mea
Experienta descrisa de Anuta, o tanara superba, plina de talent si idei, careia ii doresc ca tot ce isi propune sa devina realitate.
Cum poate o fată obişnuită să se transforme într-o prinţesă?
Dar cum este posibil ca mama acesteia să devină brusc regină?
Ei bine, numai printr-o fotografie! Rolul femeii poate cunoaşte şi o realitate care împrumută ficţiunea pentru o perioadă scurtă de timp şi creează legi în studioul Florentinei.
Prima regulă este următoarea: atunci când pătrunzi în camera fermecată, trebuie să laşi tot ce ţine de imaginea ta exterioară şi să-ţi îmbrăţişezi fantezia.
Astfel, eu împreună cu mama, ne-am dezbrăcat de straturile societăţii şi ne-am lăsat purtate de răsfăţul simţit prin tot corpul cu fiecare etapă a metamorfozării noastre.
Şedinţa de machiaj ne-a dat aripi; Petronia a conturat-o pe mama precum cea mai frumoasă regină din poveşti cu pasiune şi o naturaleţe de parcă pensulele erau baghete magice între degetele ei, iar pe mine m-a definit simplu, oferindu-mi posibilitatea de a mă mai recunoaşte.
Da, este adevărat, iar pozele o pot confirma, nu mai eram eu în totalitate, ci o fată încrezătoare şi dornică să-şi răspândească fericirea de a fi în centrul atenţiei pentru prima dată.
Cât despre mama, pot spune doar atât: chipul ei este făcut să cucerească lumea, iar asta numai datorită Florentinei şi incredibilei ei viziuni de fotograf.
A doua regulă este să ai întotdeauna zâmbetul pregătit.
Altfel, magia nu va pătrunde prin aparat, iar tu vei rămâne doar cu o impresie… Prima care a trebuit provocată de această lege a fost tocmai mama, puţin reticentă şi timorată.
Aici a intervenit talentul Florentinei, a instruit-o exact cum să se aşeze, cum să privească, cum să păşească pe tărâmul de basm (unul real, fiind chiar studioul) care cuprinde şi regatul mamei.
Atunci când a smuls primul zâmbet sincer din partea ei, nimic nu a mai putut să stea în calea transformării într-o regină reală!
Bineînţeles că şi eu am trecut prin aceleaşi stări de început, doar suntem mamă şi fiică, însă când am văzut-o pe propria mea mamă cât de bine se simte fiind fotografiată, cât de jovială este, de parcă a redevenit copilul de odinioară, mi-am spus că nu poate fi chiar atât de dificil.
Recunosc faptul că primul zâmbet a fost puţin forţat, însă după ce Flori ne-a pus să ne îmbrăţişăm, m-am eliberat de mine şi mi-am dat voie să fiu prinţesă!
Poate şi pentru simplul fapt că eram noi, cele două prietene, una lângă cealaltă în faţa aparatului m-a ajutat să- mi port coroana moştenită (fiindcă nimeni nu poate contesta importanţa mamei şi modelul de viaţă pe care-l transmite, mai ales fiicei ei) cu mai multă uşurinţă.
Vraja s-a petrecut, am devenit poveşti imortalizate pe sticlă prin simpla declanşare a unui buton… însă, abia acum apare cea de-a treia regulă: păstraţi-vă reale! Cum este posibil aşa ceva, după ce ne-am descătuşat pentru prima dată în viaţă de aspectul nostru şi ne-am expus emoţiile, visele, dorinţele, speranţele, tot ceea ce neface umane, dar şi femei?!
Abia după ce am văzut pozele, am înţeles la ce se referea Flori atunci când ne-a impus această lege… dacă uităm de noi, cele de azi, de mâine, de ieri, şi ne cufundăm în trăiri afrodisiace, ne vom despărţi partea feminină, autentică de cea fantastică, de basm, care oricum există în toate. Aşadar, ce se vede este într-adevăr şi viţa nobilă a noastră combinată cu cotidianul, dar şi visul Florentinei de a renaşte basmele cu prinţese.
Dacă aveţi curaj să (re)inventaţi poveşti, totul constă doar într-un cadru fermecat care prinde viaţă printr-o artă a mânuirii pensulelor şi butoanelor! Cel puţin, mama şi cu mine sigur o vom mai face!
